Osteoporoza si activitatea fizica

Osteoporoza se caracterizeaza prin diminuarea masei osoase, cu alterarea microarhitecturii tesutului osos, avand drept consecinta cresterea fragilitatii osoase si a susceptibilitatii la fracturi, cu predilectie la nivelul soldului, antebratului si la nivelul vertebrelor.

Tesutul osos are doua functii majore:

1. Functia mecanica: de protectie a organelor vitale si desigur de sustinere a corpului.
2.  Functia metabolica: osul este cel mai important rezervor de calciu si fosfor al organismului.

Prin remodelarea sa permanenta, tesultul osos este mentinut in echilibru prin cei doi factori principali care il cladesc (osteoblastele) si care il distrug (osteoclastele). Bine inteles ca in copilarie si adolescenta predomina activitatea osteoblastelor, iar apoi, daca nu sunt struniti, pot predomina factorii de distrugere osoasa, rezultatul net fiind acela de reducere a masei osoase prin pierderea treptata a proteinelor si a mineralelor din schelet.

Factori de risc pentru o masa osoasa slaba:

1. Tipul constitutional: persoanele slabe, de talie mica, de rasa alba
2. Mostenirea genetica: nu trebuie sa privim acest factor de risc, ca pe o condamnare, ci ca pe o predispozitie ce poate fi tinuta in frau printr-un stil de viata sanatos.
3. Varsta: dupa aprox 35 de ani pierderea de masa osoasa este de 1 % pe an, accelerandu-se pana la 5-15% dupa menopauza.
4. Alimentatia: bogata in fosfor (bauturi acidulate), saraca in Ca, bogata in proteine de origine animala
5. Fumatul
6. Alcoolismul
7. Sedentarismul
8. Dezechilibre hormonale.

Activitatea fizica

Un program de antrenament ce are ca obiectiv prevenirea osteporozei ar trebui sa tina cont de urmatoarele aspecte:

1. Solicitarea mecanica se va efectua la nivelul zonelor unde dorim sa realizam castig de masa osoasa  – segmentele cele mai expuse fracturilor: coloana vertebrala, femur, antebrat;
2. Exercitiile scurte si intense au un efect anabolic osos mai puternic decat cele de lunga durata si mai putin intense.
3. Intensitatea stimularii trebuie sa creasca progresiv;
4. Cu cat masa osoasa este mai mica, cu atat castigul procentual va fi mai mare in urma programului de antrenament. Pe cand cei cu masa osoasa bogata vor avea un castig mult mai mic in urma efectuarii exercitiilor.
5. Dupa intreruperea programului de antrenament efectele pozitive obtinute la nivelul scheletului, vor scadea treptat, pana ce se revine la starea initiala.

Activitati cotidiene care au totusi un efect pozitiv asupra scheletului: mersul repede, urcatul scarilor,purtarea de greutati, alergarile pe distante scurte cu intoarceri si opriri bruste, munca in gradina si gospodarie.

Programul de antrenament trebuie sa cuprinda:

1. Exercitii de punere in tensiune a scheletului prin propria greutate a corpului: alergat, urcat scari etc
2. Exercitii cu greutati;
3. Exercitii pentru imbunatatirea echilibrului;
4. Exercitii pentru mentinerea sau corectarea posturii.

Frecventa sedintelor de antrenament

Pentru un efect stimulator asupra scheletului se recomanda cel putin 3 sedinte pe saptamana, a cate 20-50 minute.

Foarte important de retinut este ca punem bazele unui schelet sanatos si puternic inca din copilarie. Activitatea fizica inceputa inainte de pubertate ofera cele mai mari beneficii asupra scheletului, pe o durata ce se intinde si in perioadele urmatoare ale vietii.

Persoanele care au o viata activa si practica exercitii fizice in mod regulat au o densitate osoasa cu pana la 30% mai mare decat sedentarii.