Mouse-ul ergonomic – O solutie pentru prevenirea Sindromului de Tunel Carpian?

Majoritatea mouse-ilor de pe piata nu indeplinesc cerintele ergonomice, necesare confortului si sanatatii musculo-scheletale a utilizatorilor.

Dupa lombalgie, cea mai frecventa boala profesionala, intalnita in randul lucratorilor la birou este sindromul de tunel carpian. Aceasta se instaleaza insidios, ca urmare a stresului repetitiv si a incarcarii musculare statice prelungite, in timpul lucrului cu mouse-ul.

Fara indoiala ca o configurare gresita a mouse-lui, poate fi cauza aparitiei, in timp, a unor micro-leziuni, la nivelul articulatiei pumnului, dar si a cotului, antebratului, regiunii cervicale etc.

Pentru a preveni aparitia acestor tulburari este necesara configurarea unei statii de lucru la birou care sa respecte anumite reguli de ergonomie. Utilizarea unui mouse vertical sau alternarea unui mouse clasic cu un mouse ergonomic, imbunatateste confortul de lucru si previne sau scade durerea asociata lucrului la birou.

Un mouse vertical difera de un mouse standard, in principal datorita formei sale ergonomice. Acesta permite utilizatorului sa-si pozitioneze mana si incheietura pumnului intr-un mod natural si relaxat. Mana va lucra aliniata cu antebratul si articulatia pumnului va fi libera de suprafata de lucru, evitand orice frecare sau comprimare a nervului median.

Un mouse vertical este recomandat in principal persoanelor cu dureri la nivelul articulatiei pumnului, cotului (sindrom de tunel carpian, sdr de canal cubital). Modul de prindere al unui mouse vertical ajuta utilizatorul sa nu mai efectueze miscari de rasucire.

Mouse-ul vertical ofera o pozitie “anatomica” a articulatiei pumnului in raport cu antebratul, evitand astfel compresia si hiperextensia incheieturii mainii.

Sindromul de Tunel Carpian

Sindromul de Tunel Carpian este o afecțiune cauzata de compresia nervului median la nivelul canalului carpian (încheietura mâinii). Funcționalitatea nervului este afectata, generând simptome la nivel palmar și în antebraț.

Simptome:

1. Durere generata la anumite mișcări. Poate avea caracter nocturn, în fazele mai avansate.
2.Furnicaturi și parestezii intermitente (degetele 1-4)
3.Scaderea fortei musculare la nivelul mâinii și al antebrațului (neindemanare, îmbrăcarea devine dificilă etc).

Cauze

Exista medii de lucru care pot favoriza apariția unor boli profesionale.

Sindromul de Tunel Carpian (STC) este adesea legat de tipul de munca prestata (profesie), ce poate implica:

– mișcări repetitive ale mâinii și antebrațului pentru perioade lungi de timp
– gesturi stranse de prindere cu mâna
– poziții incomode, menținute pe distanțe lungi de timp, ale încheieturii mâinii sau ale mâinii
– traumatisme la nivelul mainii
– manipularea instrumentelor vibrante etc.

Profesii care prezintă un risc semnificativ de dezvoltare a Sindromului de Tunel Carpian:

– casiere
– menajere
– coafeze
-angajați în industria alimentara
– personal care lucrează în industria de asamblare
– chelneri
– instrumentiști
– și nu în ultimul rand: cei care lucrează în fata calculatorului, care abuzează de tastatura și mouse.

Exista o serie de afecțiunii sau condiții de viata care predispun la dezvoltarea Sindromului de Tunel Carpian:

– menopauza
– diabetul
– sarcina
– boala reumatoidă
– hipotiroidismul
– fumatul
– obezitatea
– sedentarismul

Prezenta acestor factori de risc, face mai dificila recunoașterea STC ca boala profesionala.

Diagnostic

Diagosticul de Sindrom de Tunel Carpian este stabilit de cele mai multe ori in baza examanului clinic. Testele specifice sunt Testul Phalen, Testul Tinel si testele de compresie.

Ecografia de parti moi si EMG-ul pot fi extrem de utile in stabilirea diagnosticului de certitudine.

Radiografia are rolul de a exclude o eventuala fractura la acest nivel sau o boala articulara degenerativa.

Cum poate fi prevenit STC?

• Asigurati-va ca respectati regimul de pauze, in cazul in care munca dumneavoastra implica miscari repetitive la nivelul pumnului sau folosirea instrumentelor cu vibratii.
• Schimbati frecvent pozitia
• Atunci cand este posibil, alternati folosirea mainilor.
• Asigurati-va ca incheietura mainii nu se sprijina pe suprafete dure, pentru perioade lungi de timp.
• Asigurati-va ca apucati obiectele cu intreaga mana si nu doar cu varful degetelor.
• Evitati sa lucrati cu incheietura mainii in extensie (indoita in sus). Folositi suport pentru antebrat. Asigurati-va ca pumnul si antebratul sunt alinitate la 180 de grade.
• Evitati sa lucrati cu mainile departate de corp.
• Folositi manusi, in cazul in care activitatea profesionala se desfasoara la temperaturi scazute.

In mod particular, pentru persoanele a caror profesie implica munca la birou, in fata unui computer, recomand urmatoarele:

• folosirea unui mouse vertical/ergonomic ;
• utilizarea tastaturii ergonomice;
• reglarea corecta a inaltimii scaunului si a biroului;
• mana si antebratul aliniate orizontal
• inainte de inceperea programului de lucru, pregatirea mainii cu un set de exercitii specifice;
• pauze la 40-50 de minute.

7 exerciții recomandate pentru prevenirea Sindromului de Tunel Carpian

1. Întinderea in extensie/ flexie a încheieturii mâinii.
Întind bratul în fata corpului, având grija sa nu blochez cotul. Cu mana opusa aplic o tensiune ușoară peste palma care se afla deja în extensie/flexie, pana când simt o intindere ușoară la nivelul antebrațului.
Mențin întinderea 15 secunde.
5 repetari, pe fiecare mana.

2. Strângerea în palma a unei mingi de burete timp de 5-10 secunde. 10-15 repetari

3. Cu palma într-o poziție neutra, departez degetele și le mentin astfel, timp de 15-20 de secunde. 10 repetari
Puteți lucra cu ambele palme în același timp.

4. Flexia/extensia pumnului cu menținere 15-20 de secunde. 10 repetari

5. Înclinarea cubitala/radiala cu menținere 10-15 secunde. 10 repetari

6. Glisarea tendonului flexorilor
Cu palma în poziție neutra si degetele în extensie, încep lent cu flexia articulației interfalangiene distale si proximale (mana în cârlig), apoi aduc degetele în palma prin flexia articulației metacarpo-falangiene.

7. Flexia/Extensia încheieturii mâinii cu greutate (maximum 0,5 kg). 10-15 repetari

Observatii:
– exercițiile se executa la începutul programului de lucru și în pauze;
– exercițiile se executa lent;
– dacă apare durere sau disconfort se recomanda întreruperea exercitiului.

Boala Artrozica – generalitati

Boala artrozica este o afectiune degenerativa a articulatiilor, caracterizata prin degradarea cartilajului ce imbraca extremitatile osoase.

Cartilajul este un tesut conjunctiv, bogat in colagen. El protejeaza extremitatile osoase si faciliteaza miscarea la nivel articular.

Rolul cartilajului este completat de membrana sinoviala, ce imbraca articulatia.
Cartilajul are de asemeni rol de amortizor. Prin structura sa puternica si flexibila poate prelua socurile, reusind sa repartizeze in mod egal fortele la nivel articular.
Cartilajul este compus din apa intr-un procent covarsitor, colagen si diferite proteine care formeaza o retea care se impregneaza cu lichid sinovial asemeni unui burete.
Toate acestea asigura atat elasticitatea cat si rezistenta articulara.
Cartilajul contine de asemenea si celule specializate – condrocite, care asigura o regenerare permanenta.

Simptome

Durerea – cel mai pregnant simptom. Variaza in functie de severitate. Prezenta la miscare. In cazurile severe intalnita si la repaus.

Redoare matinala articulara – dispare de obicei in 20-30 min.

Crepitatii articulare – cauzate de suprafetele articulare neregulate

Tumefiere ocazionala articulara

Deformare articulara

 

Diagnostic           

Examenul clinic este completat de examenul radiografic ce pune in evidenta ingustarea spatiului articular, prezenta osteofitelor marginale, osteoscleroza subcondrala etc.

Factori favorizanti

Varsta: persoanele trecute de 60 ani.

Factori ce tin de stilul de viata: excesul ponderal, sedentarismul

Traumatisme

Suprasolicitari mecanice repetate

Dezechilibre biomecanice

Articulatii afectate

Cel mai adesea artroza se instaleaza la nivelul coloanei vertebrale, a articulatiei soldului, genunchiului, interfalangienelor distale si proximale ale mainii, la articulatia trapezo- metacarpiana a policelui si metatarso-falangiana a halucelui.

Tratament

Obiective:

1. ameliorarea sindromului dureros
2. reducerea procesului inflamator si a efectelor generate de acesta
3. incetinirea procesului degenerativ artrozic
4. prevenirea limitarii articulare / imbunatatirea functiei articulare/ evitarea instalarii  atitudinilor vicioase
5. cresterea tonusului muscular la nivel supra si subiacent articulatiei afectate
6. imbunatatirea functiei de coordonare, control si echilibru

Mijloace terapeutice

In alegerea schemei de tratament se va tine cont de etapa de evolutie a artrozei si de afectiunile interconexe existente.

FIZIOTERAPIE: curenti de joasa si medie frecventa, ultrasunetul, laser-terapia, galvanizarile etc

KINETOTERAPIE, HIDROKINETOTERAPIE:

•  exercitii izodinamice cu sau fara rezistenta, exercitii izometrice in vederea imbunatatirii tonusului muscular si a echilibrului dintre muschii agonisti si antagonisti

 

• tractiuni, posturari realizate manual sau cu ajutorul unor montaje de scripeti (etc) in vederea imbunatatirii functiei articulare, combaterea redorii articulare etc.

TERAPIE MANUALA

TERMOTERAPIE: aplicatii locale sub forma de parafina, perna electrica, saculeti cu sare incalzita etc.

 

MEDICATIE ANTIINFLAMATORIE

In cazuri extreme, se poate indica interventie chirurgicala ortopedica de protezare, in special pentru articulatia genunchiului si a soldului.

 

 

 

 

 

 

 

Umar – Sindromul de Impingement

Apare cand tendoanele muschilor din coafa rotatorilor sunt prinse si compresate in spatiul subacromial, ce se ingusteaza atunci cand bratul este ridicat deasupra capului.

Anatomie si Biomecanica

Articulatia scapulo-humerala este cea mai mobila articulatie din corpul omenesc.

Coafa rotatorilor este formata din patru muschi ce imbraca articulatia scapulohumerala, asemeni unui manson: m. supraspinos, m. infraspinos, m. subscapular, m. rotund mic. Acestia au rolul de a roti, ridica si a cobori bratul.

Cel mai frecvent muschi afectat al afectat al coafei este supraspinosul.

Bursa subacromiala este un mic sac cu lichid sonovial, ce se interpune intre acromion si portiunea superioara a humerusului. Ea faciliteaza miscarea de alunecare intre capul humeral si coafa rotatorilor. Aceasta bursa subacromiala are rol lubrifiant, permitand alunecarea libera a tendoanelor coafei rotatorilor in timpul miscarilor umarului.

 

Semne si Simptome:

Durerea

• este cel mai pregnant sindrom;
• se instaleaza un arc dureros, la abductia bratului intre 60-120 grade;
• se agraveaza la ridicarea bratului deasupra capului;
• poate aparea brusc – traducand momentul in care s-a produs injuria;
• se poate instala insidios – injuria se produce gradual;
• poate avea caracter nocturn din doua motive: 1) activitatile din timpul zilei au tendinta de a creste inflamatia, ceea ce inseamna mai multa durere la sfarsitul zilei; 2) nopatea mintea este mai putin ocupata, lasand ca durerea sa fie principalul stimul;
• dormitul pe umarul afectat este dureros in mod special.

Slabiciune musculara

Limitarea miscarii

Tulburari ale somnului

Afectarea activitatilor cotidiene

Persoane aflate la risc

• sportivi: tenismeni, jucatori de basball, inotatori, jucatori de pollo;
• lucratori in constructii, vopsitori, cei ce lipesc postere de mari dimensiuni.

Diagnosticul se stabileste de catre clinician in urma examenului clinic, printr-o serie de teste specifice Neer, Yocum, Jobe etc si o anamneza meticuloasa.

Imagistica are rolul de a exlude diverse alte patologii ce tin de alta origine ( procese tumorale, etc) si nu este unicul mijloc de a pune un diagnostic precis.

Radiografia nu ofera informatii despre partile moi. Ea evidentiaza variatii anatomice  nivelul conturului osos. Poate decela calcificari ce apar la nivelul tendoanelor sau osteofite pe marginea inferioara a acromionului.

Ecografia: poate releva o mica inflamatie sau o calcificare la nivelul unuia dintre tendoanele  coafei rotatorilor.

Rezonanta magnetica ofera informatii mult mai amanuntite.

Tratamentul urmareste reducerea durerii si a inflamatiei, cresterea mobilitatii si a fortei musculare si corectarea posibilelor cauze ce au stat la baza producerii sindromului de impingement, astfel incat sa nu reapara pe viitor.

Repaus – obligatoriu trebuie intrerupte actvitatile ce produc durere la nivelul umarului. Durerea indica persistenta inflamatiei, ceea ce incetineste procesul de vindecare.

Gheata – aplicatiile de gheata timp de cateva minute, au rolul de a reduce inflamatia si de a scadea durerea. A nu se uita ca gheata nu se aplica in contact direct cu tegumentul. Ea va fi pusa intr-un saculet textil sau un prosop.

Electroterapie: Laser, ultrasunet, C. TENS, etc

Kinetoterapie: Mobilizari articulare active asistate, stretching, izometrie exercitii specifice de cresterea fortei musculare la nivelul rotatorilor externi, interni, bicepsului, deltoidului si musculaturii stabilizatoare a scapulei: romboizi, trapez, marele dorsal, pectoral mare etc.

 

Preventia recidivei

Corectarea posturii este o parte importanta atat in procesul de reeducare, cat si in preventie. De exemplu umerii cazuti in fata pot fi un factor predispozant pentru sindromul de impingement.

De asemeni, gesturile sportive sau profesionale trebuie evaluate, impreuna cu fizioterapeutul, pentru a fi imbunatatite.

 

 

 

 

 

 

Tendinita bicepsului brahial

Una din cauzele des intalnite ale durerii de umar este Tendinita Capului Lung al Muschiului Biceps Brahial.

Tendinita de biceps brahial este o inflamatie acuta a tendonului capului lung al muschiului biceps brahial, care isi are originea pe tuberozitatea supraglenoidiana, fiind portiunea cea mai vizibila a m. biceps (Muschiul lui Popeye) de la nivelul bratului. Tendonul capului lung al bicepsului traverseaza capsula articulara, fiind unicul tendon intraarticuar. El este invelit intr-o teaca sinoviala, trece prin santul intertubercular (santul bicipital) de la nivelul capului humeral, urmand a se uni la mijlocul bratului cu capul scurt al m. biceps brahial. Impreuna vor forma un corp comun ce ajunge la nivelul cotului, unde se va insera pe tuberozitatea radiusului.

Articulatia gleno-humerala este articulatia cea mai mobila din organism. Face: flexie-extensie, abductie-adductie, rotatie interna – externa.

Capul humeral este mentinut in cavitatea glenoidiana de catre coafa rotatorilor care este alcatuita din patru muschi ce inconjoara articulatia umarului asemeni unei mansete.

Stabilitatea verticala este asigurata de bicepsul brahial, tricepsul brahial si deltoidul. Iata cum devine evidenta importanta musculaturii pentru buna functionare a umarului.

Mecanism de producere

Frecarea tendonului la nivelul capsulei articulare, provocata de miscari violente sau repetitive, poate genera inflamatia tendonului, la nivelul insertiei acestuia. Adesea tendinita capului lung al m. biceps brahial este asociata cu tendinita unuia sau mai multor mm din coafa rotatorilor.

Tendinita capului lung al m. biceps brahial este mai frecvent intalnita la persoanele in varsta care au suferit microtraumatisme la nivelul muschiului, la lucratorii manual si la sportivii de performanta (tennis, cricket, pollo, aruncarea greutatii etc), violonisti.

Simptome

Simptomul principal este durerea vie ce apare la anumite miscari si la presiunea tendonului.

Durerea

• este resimtita in partea anterioara a umarului si poate difuza catre cot;
• poate fi insotita deasemeni de redoare articulara si foarte rar de o tumefiere a articulatiei umarului;
• este agravata de activitati ce necesita flexia bratului si supinatia antebratului;
• este resimtita mai intens la initierea miscarii;

Diagnostic

Diagnosticul se stabileste in majoritatea cazurilor pe baza examenului clinic.  Se va lua in calcul durerea descrisa de pacient in cadrul anamnezei si durerea resimtita la palparea tendonului la nivelul canalului bicipital (testul Speed).  

Testul Speed- este pozitiv  cand pacientul resime durere la nivelul culisei bicipitale, la ridicarea bratului contra unei rezistente, cu cotul mentinut intr-o extensie lejera si mana in supinatie.

Testul Yergason este pozitiv este la aparitia durerii in culisa bicipitala, la miscarea de supinatie contra unei rezistente, cu cotul mentinut in flexie de aprox 90 grade.

In rare cazuri se indica radiografia, aceasta neavand o valoare prea mare in acest caz deoarece nu evidentiaza tendoanele, ci doar eventuale calcifieri de la nivelul acestora.

In cazurile trenante se recomanda ecografie  pentru a depista o eventuala ruptura musculara.

Tratamentul este de cele mai multe ori de lunga durata si delicat datorita frictiunilor repetate de la nivelul tecii tendonului.

Punerea in repaus este esentiala in prima etapa si mai ales renuntarea la activitatile ce au provocat aparitia tendinitei.

Aplicatii de gheata la nivelul tendonului in episoadele de algie acuta.

Antiinflamatorii nesteroidiene si analgezice

Fizioterapie: ultrasunete, ionizari, curent T.E.N.S., LASER, etc.

Kinetoterapie: stretching, izometrie, tonifiere pentru a evita eventuale recidive.

Sindromul Volkmann

Este o afectiune neurologica intalnita in randul pacientilor ce au suferit traumatisme la nivelul cotului, antebratului  ( fracturi, contuzii, arsuri, etc) sau ca urmare a purtarii unui aparat ghipsat prea strans. Se caracterizeaza printr-o retractie a musculaturii flexoare a degetelor. Se datoreaza unei staze vasculare la nivelul antebratului si cotului.

 

Afectiunea este intalnita mai frecvent in randul copiilor, mai ales in fracturile supracondiliene unde intalnim blocarea circulatiei la nivelul arterei brahiale, care va conduce la afectarea musculaturii si nervilor deserviti de aceasta.

Musculatura afectata

Flexori superficiali:

• m. rotund pronator (N. median)
• m. flexor radial al carpului (N. median)
• m. flexor ulnar al carpului (N. ulnar)
• m. flexor superficial al degetelor (N. median)
• m. palmar lung (N. median)

Mm. flexoare profunda:

• m. lung flexor police (N. median)
• m. patrat pronator (N. median)
• m. flexor profund al degetelor (N. median)

Simptome

Clinic 1:

• durere
• tumefactie
• cianoza la nivelul tegumentului fetei dorsale a pumnului si degetelor
• daca presiunea continua, apare deformarea pumnului: flexia pumnului, flexia articulatiei interfalangiene distale si proximale si extensia metacarpofalangienelor.

Clinic 2:

• disparitia pulsului radial
• tulburari motorii (pareza, paralizie)
• tulburari senzitive (parestezii, hipoestezii, disestezii, anestezii)
• racirea mainii

Tratament

Tratament preventiv:

• mobilizarea articulatiilor  supra- si subiacente aparatului ghipsat
• verificarea regulata a aparatului ghipsat

Tratament curativ:

In cazurile blande  tratamentul fizioterapic poate fi de un real folos.

In cazurile severe este indicata interventia chirugicala (fasciotomia) de urgenta.

Tratamentul fizioterapic:

• masaj circular
• mobilizare analitica, globala
• bai calde pentru activarea circulatiei
• posturari manuale sau in orteza
• electrostimulare pentru grupele musculare cu forta 0.

Postoperator, recuperarea functionala ocupa un rol foarte important in reluarea mobilitatii mainii.

 

 

 

Cotul tensimenului sau epicondilita laterala

Epicondilita este o afectiune dureroasa a cotului.

Denumirea “Cotul Tenismenului” este usor inselatoare, avand in vedere ca o mare parte din persoanele ce sufera de aceasta problema nu joaca tenis sau nu au dobandit aceasta afectiune in urma practicarii tenisului.

Epicondilita laterala se manifesta printr-o durere localizata la nivelul fetei externe a cotului, durere ce se accentueaza in timpul manipularii unui obiect, prin folosirea degetelor sau a pumnului.

Este vorba de o inflamatie la nivelul epicondilului lateral – mica proeminenta osoasa situata la nivelul extremitatii inferioare a humerusului.

Grupele de muschi epicondilieni ce pot fi afectate in cazul unei epicondilite:

A. Musculatura posterioara a bratului:

• M. Anconeu – avand originea pe partea postero-mediala a epicondilului lateral al humerusului si insertia in 1/3 proximala a fetei posterioare a ulnei si pe marginea laterala a ulnei. Completeaza actiunea tricepsului brahial, fiind un puternic extensor al antebratului pe brat.

B. Musculatura radiala a antebratului: – principalii flexori ai antebratului

• M. Scurt extensor raddial al carpului
• M. Extensor radial al carpului
• M. Brahioradial

C. Musculatura cubitala a antebratului (plan superficial)

• M. Extensor comun al degetelor – cel mai puternic flexor dorsal al mainii este si adductorul mainii.
• M. Extensor propriu al degetului mic – muschi cu participare constanta la flexia degetelor si adductor mainii.
• M. Cubital posterior sau Extensor ulnar al carpului – un adevarat adductor al mainii.

D. Musculatura posterioara a antebratului (plan profund)

M. Supinator – supinator al antebratului in pozitie de flexie sau extensie.

Suprasolicitarea musculaturii extensoare a antebratului va afecta unitatea tenocorticala, mai ales m.  scurt extensor radial al carpului si m. extensor comun al degetelor.

Durerea apare progresiv si ajunge in unele cazuri sa fie atat de puternica, incat individul sa nu mai poata tine in mana nici un pahar cu apa sau o carte.

Epicondilita este o afectiune de suprasolicitare in special a musculaturii extensoare a pumnului si degetelor.

Suprasolicitarea apare atunci cand solicitarea este mai mare decat puterea organismului de refacere.

Factori care ingreuneaza puterea organismului de refacere:

1. lipsa odihnei ( nr scazut al orelor de somn)
2. eficienta cardio-vasculara scazuta
3. nerespectarea semnalelor transmise de organism ( durerea de exemplu)
4. nerespectarea regulilor/recomandarilor de practicarea a activitatilor sportive: incazire, hidratare, stretching.

Miscari ce pot favoriza aparitia epicondilitei

1. miscarea simultana de rotatie a antebratului si flexia pumnului
2. prehensiunea viguroasa a unui obiect simultan cu o rotatie interna sau externa a antebratului
3. miscarea sacadata dr aruncare
4. miscarea mainii de lovire a unui obiect

Sporturi in care putem intalni epicondilita

1. tenis
2. ciclism, motociclism, enduro
3. culturism

Activitati extrasportive in care putem intalni epicondilita

1. folosirea mous-ului in cadrul unui birou cu o proasta ergonomie
2. folosirea ferastraului, a motoferastraului la inaltime 
3. sindromul “Ikea” – montarea unei mobile, folosirea surubelnitei;
4. zidaria, pictura
5. tricotat sau crosetat in exces
6. bucatari sau macelari etc.

Desigur, exista si o epicondilita idiopatica, careia nu i se poate preciza cauza aparitiei.

Diagnostic

La examenul clinic, prin palpare apare durerea ce iradiaza spre antebrat, cel mai adesea la 2 cm sub epicondilul lateral.

Teste specifice

Pozitia de start: cu cotul in extensie completa se releva durere prin efectuarea:

• extensia pumnului contrarezistentei (Testul lui Cozen)
• supinatie contrarezistentei
• extensia degetului mare si a indexului contrarezistentei (Manevra Maudsley)

Manevra Mill

Examinatorul tine cu o mana antebratul bolnavului in pronatie completa si cu pumnul in flexie palmara fortata, in timp ce cu cealalta mana va incerca sa aduca progresiv cotul in extensie.

Manevra este pozitiva atunci cand apare durere la nivelul epicondilului lateral.

Diagnostic diferential:

Sindrom de tunel carpian

Osteoartrita cotului

Fractura

Radiculopatie cervicala

Examene complementare

Radiografia poate pune in evidenta zone de microcalcificari intra-tendinoase.

Ecografia este foarte utila, avand in vedere ca planul superficial al cotului este o zona ce se preteaza foarte bine examinarii ecografice. Putem intalni o ingrosare heterogena a tendoanelor, prezenta nodulilor de insertie si cel mai adesea calcificari intratendinoase.

EMG-ul este foarte util pentru a face diagnostic diferential cu neuropatia sau compresia nervilor ce traverseaza aceasta zona.

Rmn-ul se recomanda in special in cazurile atipice, in cazurile rezistente la tratamentul corect instituit si mai ales intr-un bilant pre-operator. Prin aceasta metoda se poate aprecia calitatea tendoanelor si a masei musculare si existenta unei lame de lichid, drept marturie a inflamatiei locale.

 

Tratamentul

Repaos: se va intrerupe activitatea sportiva sau profesionala ce a cauzat aparitia epicondilitei laterale.

Fizioterapie: laser, ultrasunet, curent TENS

Stretching si exercitii:

• miscari active si izometrie submaximala
• contractii izotonice si cresterea progresiva a greutatii
• extensii cu banda elastica
• stretchingul extensorilor: in programul initial se va prefera o tensiune mai mica in favoarea unui numar mai mare de repetari, pentru a preveni agravarea simptomelor. Cea mai buna pozitie de stretching pentru M. Scurt Extensor Radial al Carpului va fi cu cotul in extensie, antebratul in pronatie si cu articulatia pumnului in flexie si deviatie ulnara. Se va mentine pozitia aprox 30-45 sec, cu 30 sec pauza. Se recomanda 3 repetari inainte si dupa programul de exercitii exentrice.

Orteze

Purtarea unei orteze poate fi de ajutor. Se pozitioneaza la 2 degete latime sub epicondilul lateral. Tensiunea se regleaza cu musculatura in repaus astfel incat contractia maximala a incheieturii pumnului sa fie limitata de orteza.

Kinesio-taping

 

Sursa foto:

http://www.dreamstime.com/photos-images/kinesio-tape-tennis-elbows.html#details24744647

 

 

 

 

 

Tenosinovita de Quervain

Pentru ca de trei saptamani curg intr-una cazuri de tenosinovite de Quervain si pentru ca, tot fiind preocupati cu aceasta patologie, se pare ca prin empatie s-a transmis si la cativa terapeuti din cabinet, m-am gandit ca s-ar cuveni sa-i dedic un articol acestei minunate tenosinovite. Toate aceste cazuri ce vin gramada intr-o anumita perioada nu fac decat sa confirme ca “Legea seriilor” (lege nescrisa, desigur) exista.

Tenosinovita de Quervain afecteaza cele doua tendoane ale degetului mare: lung abductor police si scurt extensor police, care impreuna cu lung extensor police delimiteaza regiunea numita “tabachera anatomica”. Aceste doua tendoane calatoresc impreuna  pe fata radiala a incheieturii pumnului si trec impreuna printr-un tunel sinovial in apropierea stiloidei radiale. Inflamatia tendoanelor la acest nivel se numeste tenosinovita de Quervain.

Cauze

De obicei este o combinatie intre suprasolicitare si o mana slaba din punct de vedere musculo-ligamentar, in special la nivelul artculatiei pumnului.

In cadrul suprosolicitarii pumnului la acest nivel vom include:

– miscari repetate ale mainii si policelui cum ar fi: apucare, ciupire, stoarcere, rasucire, etc.

– mentinerea articulatiei pumnului intr-un unghi, in care se creeaza un punct de compresie ce provoaca o tasare excesiva a tendoanelor incriminate.

– aceasta inflamatie poate crea o tumefiere ,ce va restrictiona miscarea fina de alunecare a tendoanelor la nivelul tunelului, creind astfel un cerc vicios.

Tesutul cicatricial, rezultat in urma unei accidentari mai vechi, poate fi deasemeni un obstacol ce va impiedica alunecarea tendoanelor prin teaca.

Cine este vizat de Tenosinovita de Quervain?

Persoanele de sex feminin, trecute de varsta de 50 de ani.

Persoane ce practica anumite profesii, in care se executa miscari repetitive ale degetului mare, in mod particular, prinderea obiectelor cu indexul si policele: mecanici, culturisti, kinetoterapeuti, secretare, etc.

Care sunt simptomele?

Principalul simptom este durerea la nivelul stiloidei radiale (proeminenta osoasa de la nivelul marginii externe a pumnului). Aceasta durere apare ori progresiv, pe parcursul catorva saptamani  ori se instaleaza brutal, jenand considerabil in timpul miscarilor pe care le executa degetul mare. Aceasta durere poate deveni foarte intensa si chiar invalidanta si poate iradia la nivelul policelui, antebratului si chiar bratului.

Tumefactia la nivelul apofizei stiloide, poate fi intalnita frecvent, in cazul unei Tenosinovite de Quervain,

Diagnosticarea se face in special prin manevra Finkelstein: aparitia  durerii atunci cand degetul este strans in pumn si si pumnul executa o deviatie ulnara (inclinarea pumnului in directia opusa degetului mare).

Examene complementare

Radiografia de pumn este de cele mai multe ori normala.

Ecografia poate confirma o inflamatie la nivelul tecii celor doua tendoanelor incriminate.

Evolutia

Evolutia Tenosinovitei de Quervain poate merge catre o vindecare spontana sau durerea se poate croniciza ducand la o ingreunare a activitatii profesionale sau chiar la imposibilitatea practicarii acesteia.

Tratament

– eliminarea circumstantelor favorizante aparitiei tensonovitei: intreruperea activitatii profesionale, repaus sau chiar imobilizare intr-o orteza speciala.

– tratament antiiflamator

– fizioterapie

– aplicatii kinesio tape (pe care eu le-am folosit cu un real succes)

In cazurile rezistente se pot face infiltratii in teaca tendoanelor cu preparate corizonice iar in formele rebele se va interveni prin interventie chirurgicala.