Durerile de spate

Exista trei factori care contribuie la aparitia sau agravarea durerilor de spate:

1. Imbatranirea

2. Kilogramele in plus

3. Conditia fizica slaba

Varsta nu poate fi controlata, insa greutatea corpului si conditia fizica, da.

Alimentatia de zi cu zi are un rol major in ceea ce priveste mentinerea siluetei si a starii de bine.

In ceea ce priveste sanatatea osoasa, aportul de Ca si vitamina D, este esential in prevenirea osteporozei (scaderea densitatii osoase).

Consumati alimente naturale, cat mai putin procesate.

Exercitiul Fizic

Incercati sa integrati exercitiul fizic in viata de zi cu zi. Folositi scarile in loc de lift, coborati cu o statie de autobuz mai devreme sau alegeti sa parcati masina mai departe de destinatie etc.

Combinati exercitiul aerobic ca : mersul pe jos, mersul pe bicicleta, crosul, inotul, cu exercitiile de stretching (pentru musculatura spatelui, abdomenului)

Practicati zilnic exercitii de echilibru si forta, pentru a preveni sau reduce riscul accidentarilor prin cadere.

Renuntati la fumat!

Fumatul reduce fluxul sangvin la nivelul coloanei vertebrale inferioare, ceea ce duce la degenerarea dicurilor intervertebrale si la agravarea lenta a leziunilor deja existente la acest nivel.

Sa nu uitam de tusea tabacica, care poate provoca la randul ei, dureri de spate, pe un teren musculo-ligamentar slab.

sursa poze: https://pixabay.com/

Sacroileita

Articulatia Sacro-Iliaca (SI) – anatomie:

Coloana sacrata se articuleaza cu bazinul la nivelul celor doua oase iliace, formand astfel articulatia sacroiliaca. Sacrul poate fi vazut asemeni unui con care se inastreaza intre cele doua oase iliace, realizand astfel un excelent sistem autoblocant cu rol stabilizator.

Suprafatele articulare au un contur neregulat, cu creste, protuberante, depresiuni adancituri, uneori cu diferente majore intre articulatia sacroiliaca stanga fata de cea dreapta si care tind sa se aplatizeze o data cu inaintarea in varsta. Suprafata articulara se rasuceste de sus in jos, preluand astfel si amortizand tensiunile atat ascendente, cat si descendente.

Desi miscarile de la nivelul acestei articulatii sunt de ordin subtil, acestea au rolul de a ajuta ca articulatia sacroliliaca sa preia greutatea trunchiului in pozitia stand in picioare, ajuta la mentinerea echilibrului in timpul mersului si au rol de amortizor al socurilor pentru coloana vertebrala.

Sacroileita este inflamatia uneia sau a ambelor articulatii sacroiliace. In procent de 15% – 20% este cauza a durerilor lombare joase.

Simptome:

1. Durerea:

• caracter sacaitoar, iritant sub L5 (poate fi resimtita unilateral sau bilateral);
• poate iradia la nivelul soldului;
• se accentueaza cand se aplica presiune asupra articulatiei sacroiliace;
• se accentueaza in sprijin unipodal (stand intr-un picior);
• prezenta in pozitia sezand, in timpul mersului, urcatul scarilor;
• caracter nocturn;

2. Parestezii la nivelul fesei si/sau la nivelul fetei posteriore a coapsei (uneori pana la nivelul fetei posterioare a genunchiului).

3. Tulburari ale somnului: cauzate de durerea persistenta.

4. Senzatie de instabilitate la nivelul coloanei lombare sau la nivelul soldului: resimtita in timpul mersului sau in pozitia stand in sezut.

Cauze 

• dezechilibru musculoscheletal cauzat de  hipermobilitate / hipomobilitate, asimetrii ale suprafetelor articulare intre sacroiliaca stanga si dreapta etc;

Musculatura implicata in stabilizarea articulatiei SI este:

1. musculatura din plan profund abdominal; Transversul si oblicul abdominal, prin originile lor pe creasta iliaca ajuta la inchiderea pelvisului si imbunatatesc controlul si stabilitatea anterioara a articulatiei SI.
2. musculatura bazinului in plan profund: fesier mare, fesier mijlociu, fesier mic, piriform, gemeni superiori si inferiori, patrat femural, obturator intern.

Fesierii sunt implicati in stabilizarea si controlul regiunii laterale si posterioare a bazinului.

Hipotonia sau lipsa de rezistanta a  oricaror muschi de la acest nivel ii confera articulatiei sacroliliace un potential vulnerabil de miscare excesiva. Aceasta hipermobilitate la nivelul artic SI duce la disfunctii articulare sau instabilitate si evident la dureri ulterioare.

• spondilartropatii: spondilita anchilopoetica, artrita psoriazica etc;
• artrita degenerativa;
• leziuni traumatice (caderi, lovituri);
• tehnica incorecta de ridicare si purtare a greutatilor;
• infectii de tract urinar sau genital ( de cele mai multe ori implica sacroileita bilaterala);
• sarcina – datorita modificarilor hormonale ce duc la intinderea ligamentelor, cu scopul de a adapta diametrul bazinului pentru momentul expulziei fatului.

Tratament

• Repaus: necesar in faza acuta. Ajuta la reducerea procesului inflamator si la restabilirea starii de bine
• AINS + miorelaxant
• Aplicatii locale cald/rece
• KinesioTape: foarte eficient in faza acuta. Ajuta la eliberarea presiunii acumulate la nivel articular si in musculatura asociata, prin crearea de spatiu, imbunatatirea fluxului sangvin, influentarea fasciei. Efectele benefice se vor resimti imediat dupa aplicatie.
• Orteza: purtarea unei orteze se recomanda doar in faza acuta, avand rol de sustinere, in vederea restabilirii starii de bine cat mai rapid.
• Terapie manuala: tehnici de eliberare miofasciala;
• Laserterapie: efectul antialgic, antiedematos, miorelaxant si biostimulator ajuta la recuperarea starii de bine la refacerea tesuturilor afectate;
• Kinetoterapie: reechilibrarea structurilor musculo-articulare implicate in aliniamentul si dinamica articulatiei SI. Protocolul terapeutic va fi personalizat si va include exercitii specifice nevoilor fiecarui caz in parte (exercitii de tonifiere si stretching, mobilizari articulare usoare etc) .
• Electroterapia: curenti de joasa si de medie frecventa (c. TENS, c. interferentiali, . Trabert etc)
• Ultrasunete.

 

 

Osteoporoza si activitatea fizica

Osteoporoza se caracterizeaza prin diminuarea masei osoase, cu alterarea microarhitecturii tesutului osos, avand drept consecinta cresterea fragilitatii osoase si a susceptibilitatii la fracturi, cu predilectie la nivelul soldului, antebratului si la nivelul vertebrelor.

Tesutul osos are doua functii majore:

1. Functia mecanica: de protectie a organelor vitale si desigur de sustinere a corpului.
2.  Functia metabolica: osul este cel mai important rezervor de calciu si fosfor al organismului.

Prin remodelarea sa permanenta, tesultul osos este mentinut in echilibru prin cei doi factori principali care il cladesc (osteoblastele) si care il distrug (osteoclastele). Bine inteles ca in copilarie si adolescenta predomina activitatea osteoblastelor, iar apoi, daca nu sunt struniti, pot predomina factorii de distrugere osoasa, rezultatul net fiind acela de reducere a masei osoase prin pierderea treptata a proteinelor si a mineralelor din schelet.

Factori de risc pentru o masa osoasa slaba:

1. Tipul constitutional: persoanele slabe, de talie mica, de rasa alba
2. Mostenirea genetica: nu trebuie sa privim acest factor de risc, ca pe o condamnare, ci ca pe o predispozitie ce poate fi tinuta in frau printr-un stil de viata sanatos.
3. Varsta: dupa aprox 35 de ani pierderea de masa osoasa este de 1 % pe an, accelerandu-se pana la 5-15% dupa menopauza.
4. Alimentatia: bogata in fosfor (bauturi acidulate), saraca in Ca, bogata in proteine de origine animala
5. Fumatul
6. Alcoolismul
7. Sedentarismul
8. Dezechilibre hormonale.

Activitatea fizica

Un program de antrenament ce are ca obiectiv prevenirea osteporozei ar trebui sa tina cont de urmatoarele aspecte:

1. Solicitarea mecanica se va efectua la nivelul zonelor unde dorim sa realizam castig de masa osoasa  – segmentele cele mai expuse fracturilor: coloana vertebrala, femur, antebrat;
2. Exercitiile scurte si intense au un efect anabolic osos mai puternic decat cele de lunga durata si mai putin intense.
3. Intensitatea stimularii trebuie sa creasca progresiv;
4. Cu cat masa osoasa este mai mica, cu atat castigul procentual va fi mai mare in urma programului de antrenament. Pe cand cei cu masa osoasa bogata vor avea un castig mult mai mic in urma efectuarii exercitiilor.
5. Dupa intreruperea programului de antrenament efectele pozitive obtinute la nivelul scheletului, vor scadea treptat, pana ce se revine la starea initiala.

Activitati cotidiene care au totusi un efect pozitiv asupra scheletului: mersul repede, urcatul scarilor,purtarea de greutati, alergarile pe distante scurte cu intoarceri si opriri bruste, munca in gradina si gospodarie.

Programul de antrenament trebuie sa cuprinda:

1. Exercitii de punere in tensiune a scheletului prin propria greutate a corpului: alergat, urcat scari etc
2. Exercitii cu greutati;
3. Exercitii pentru imbunatatirea echilibrului;
4. Exercitii pentru mentinerea sau corectarea posturii.

Frecventa sedintelor de antrenament

Pentru un efect stimulator asupra scheletului se recomanda cel putin 3 sedinte pe saptamana, a cate 20-50 minute.

Foarte important de retinut este ca punem bazele unui schelet sanatos si puternic inca din copilarie. Activitatea fizica inceputa inainte de pubertate ofera cele mai mari beneficii asupra scheletului, pe o durata ce se intinde si in perioadele urmatoare ale vietii.

Persoanele care au o viata activa si practica exercitii fizice in mod regulat au o densitate osoasa cu pana la 30% mai mare decat sedentarii.